Cucu... cu-cu!... prin gradina,
Cucu... cu-cu!... prin zavoi,
Toata primavara-i plina
Lumea pomilor de noi.
Mititei, cu pene sure,
Si cu zborul vitejesc,
Toti copacii din padure
Ne cunosc si ne iubesc.
Versul nostru lung rasuna
Si drumetii trec si spun:
- Cânta-ne de voie buna,
Cuculet de piaza bun!...
Si ni-i dulce si usoara
Viata noastra: zbier si cânt-
Si din toate una-i doara
Jalea noastra pe pamânt-
Niciodata nu ne cheama
Gura pruncului flamând-
Si cuvântul drag de mama
Noi nu-l auzim nicicând!...
(Elena Farago - Cucu)
Eu nu sunt destul de mare
Ca sa pot sa-nvat macar,
De pe carte, o urare,
Si nu sunt destul de mare
Ca sa-ti dau un dar.
Dar îti dau o sarutare,
Ici, pe obrajor,
Si pe mâna asta care
Ma-ngrijeste-n fiecare
Zi, cu-atâta dor!
Zile lungi si voie buna
Îti doresc eu mult,
Si ma rog de flori sa-ti spuna
Sa ma ierti, mamica buna,
Ca nu stiu mai mult!
(Elena Farago-Mama)
Fluturi albi si rosii,
Si pestriti, frumosi,
Eu ii prind in plasa,
Cand mama ma lasa.
Eu ii prind din zbor,
Insa nu-i omor;
Ci ma uit la ei,
Ca sunt mititei,
Si frumosi, si-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rau, deloc.
Si daca ma joc
Cu vreunul, stiu
Binisor sa-l tiu
Si pe toti, din plasa,
Ii ajut sa iasa,
Si sa plece-n zbor
Dupa voia lor.
(Elena Farago-Fluturii)
