Partea I:
Ion Creangã, adult, incepe povestirea amintirilor din propria copilarie.
Incã
de la inceput, naratorul fixseaza locul, satul Humulesti si timpul,
varsta fericita a copilariei. Incepe prin a prezenta scoala din
Humulesti. Copiii nu inteleg rostul scolii, sunt indaratnici si de aceea
parintele Ioan “om vrednic si cu bunatate”, le aduce ca “dar de scoala
noua” pentru a -i sili spre invatatura, “Calul Balan” si pe “Sf.
Nicolai”. Preotul a instituit regula ca, in fiecare sambata sa fie
ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie
pedepsiti in functie de greselile facute. Prima pedepsita a fost chiar
Smarandita, fiica preotului. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput
sa invete.
Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat
drumul. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor. De fapt
era un pretext pentru a –l lua pe Badita Vasile la armata. A fost prins
cu arcanul, pus in catuse si dus la Piatra Neamt.
Pentru a urma
scoala, Nica este trimis de mama sa Smaranda, sa continue scoala la
Brosteni. Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru.
Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza. I se
intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana, taierea pletelor,
statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea
casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita.
