Salut!
Pentru a înțelege conversiunea trebuie să cunoaștem bine morfologia.
Un cuvânt are o valoare morfologică cu care se ”naște”, dar el poate trece la altă valoare morfologică, prin conversiune, atunci când capăta caracteristicile gramaticale ale părții de vorbire în care s-a transformat:
- ca adjectiv se acordă cu substantivul și are funcția sintactică de nume predicativ sau atribut adjectival;
- ca substantiv poate primi articol, poate fi determinat de un adjectiv și îndeplinește funcțiile sintactice de subiect, nume predicativ, atribut, complement;
- ca adverb devine invariabil și are funcția sintactică de complement.
1). Substantiv prin articulare cu articol hotărît sau nehotărît: Frumosul îi încânta sufletul.
2). Adverb când determină un verb, atenție, altfel de verb decât copulativ personal:
Cânta frumos.
1). adverb:
Primăvara e un anotimp plăcut. (substantiv)
Primăvara plantăm floricele. (adverb)
1). substantiv prin articulare:
Eul liric își face simțită prezența prin interogațiile retorice.
Acest produs are un ce.
Acest test pare un nimic.
Și-a zis în sinea lui că nu e bine.
2). pronume reflexiv:
Mă întreabă. (pronume personal)
Mă întreb. pronume reflexiv)
3). adjectiv pronominal:
Fratele tău e acolo.
*Dacă nu ar determina un substantiv ar fi doar pronume posesiv: Al tău e acolo.
Acest băiat a câștigat.
Fiecare elev a învățat.
Ce poezie ai învățat?
Care carte e mai interesantă?
Niciun copil nu a întârziat.
1). substantiv prin articulare: A luat un zece.
1). substantiv:
Intrarea este interzisă! (din infinitivul lung)
Recoltatul a început. (din supin)
Învățatul l-a povățuit. (din participiu)
În stâncă a apărut un intrând. (din gerunziu)
2). adjectiv:
Cartea citită este interesantă. (din participiu)
L-a cuprins cu mâinile tremurânde. (din gerunziu acordat)
3). adverb:
I-a spus răstit că nu e bine.(din participiu)
1). substantiv prin articulare:
Nu uit binele pe care mi l-a făcut.
2). prepoziție cu regim de genitiv prin articulare:
Privește înainte. (adverb)
A venit înaintea lor. (prepoziție)
3). adjectiv:
Este un om bine.
1). substantiv prin articulare:
Are un of.
Marea Neagră îi dădu binețe și azi, a mia oară. Valurile ÎNSPUMATE pentru ea parcă se ridicau până în ÎNALTUL cerului, vrând să îi arate măreția și puterea lor. Privea PIERDUTĂ spre zarea ÎNDEPĂRTATĂ admirând ALBASTRUL senin care îi amintea de liniștea copilăriei SALE.
Cu degetele-i fine, TREMURÂNDE, făcea rotocoale pe nisipul catifelat al plajei, infinite, mai mici, mai mari, aparent fără sens, dar din NIMICUL FĂCUT apăru un mesaj CONTOPIT cu pulberea fină de scoică, părea un panegiric LĂSAT pentru posteritate, dar BLA-BLAURILE ACESTEA ÎNFLORATE ale ei aveau să piară odată cu primul val care va săruta țărmul SCRIS. Nu era deznădăjduită, aștepta dreaptă, cu privirea spre orizontul îndepărtat, așteptând mângâierea blândă a astrului cu plete-n vânt ce avea să răsară semeț ca-n fiecare zi, luminându-i clipele.
Privi apoi spre diafanometru nelipsit de la mâna stangă. Totul era clar, va scrie iar în PRIMĂVARA ei.
Conversiune:
