Neoliberalismul acceptă intervenția statului în economie și
planificarea. Liberalismul economic a evitat de la teoria economiei spre
doctrină,
iar azi se numește un curent de orientare liberală. Rădăcina
liberalismului se găsesc în filozofia utilitaristă dezvoltată începând
cu secolul al XVI-lea și care se clădește în jurul individului pe ideea
că ceea ce este potrivit individului este potrivit și statului. Pornind
de aici, utilitariștii (Rene Descartes,
Charles Montesquieu, Thomas Reausseua, Jemery Bertham) au construit o
filozofie a interesului personal și au sugerat organizarea economică în
funcție de acest interes. Încă de la început utilitariștii englezi au
propus un model mai individualist, iar cei estici un individualism mai
social, adică în care mai este loc pentru intervenție statală și pentru
rezolvarea aspectelor sociale ale economiei. Modele s-au dezvoltat și
creionează tipurile fundamentale ale liberalismului actual, respectiv
modelul anglo-saxon. În zona de liberalism englez (Anglia, SUA) e mai individualist și modelul Rerar mai social.
Una dintre ideile centrale a liberalismului e ceea ordinii naturale,
conform căruia universul e guvernat de legi proprii, obiective. Noțiunea
de lege națională și de ordine națională au căpătat în timp mai multe
conținuturi în funcție de evoluția istorică a umanităției. În
antichitate și evul mediu
(până sec al XV-lea) se considera că legea și ordinea națională sunt de
proveniența lor divină și obligatorie, respectarea lor conduce spre
prosperit și fericire, iar încălcarea spre sărăcie și moarte.
Legea națională și ordinea națională e divinității, o divinitate care
dorește prosperit și fericirea oamenilor, dar le lasă libertatea
alegerii → respectarea legii și ordinea națională conduce spre fericire
și libertate, corespunderea aduce și sărăcie și necaz, dar nu și moarte →
corespuderea perioadei în care are loc emanciparea minimală a
individului când își câștigă asupra propriei vieți. Sec. al XVII-lea –
laicizarea a noțiunilor de ordine și lege națională în sensul că se
caută explicația legilor care guvernează realitatea în realitatea însăși
→ Charles Montesquieu: legea reprezină raporturile necesare ca decurg
din natura lucrurilor.
Astăzi prin lege se înțelege lege esențială, generală, repetabilă și
stabilă care există în procesele economice și între ele. Legea
guvernează mișcarea realității și asigură finalitatea mișcării. De la
Montesquieu încoace și prescuparea fundamentală a oamenilor e
descoperirea legii și organizează activitatea în funcție de ele. Scopul
fundamental al liberalismului economic a fost și este o organizare
economică în concordanță cu legile obiective ale ei.
Atractivitatea liberalismului constă în aceea că pornește de la ideea
că de la naționalitate oamenii sunt egali și liberi și scopul este o
organizare socială și economică capabilă să asigure egalitatea
indivizilor. După părerea lor ordinea economică e naturală când
organizarea economică asigură funcționarea neînprădită și exclusivă a
legilor economiei obiective. De aceea reglementarea totală este inutilă,
adică legile sunt suficiente.
