Răspuns :
In fragmentul din ''Ierni jilave'', scris de Gib. I. Mihaescu, ni se infatiseaza un copil captivat de magia iernii, care asteapta cu nerabdarea caracteristica frumoasei copilarii, caderea primilor fulgi de nea.
In opinia mea, nerabdarea si emotia de a vedea cum incep sa cada primii fulgi de nea sunt sentimente firesti si totodata, caracteristice fiecarui copil.
In primul rand, sunt de parere ca nerabdarea se instalase in sufletul lui micut inca din seara de ajun, cand baiatul ,''cu o ingrijorare fara seaman'', se repezea ''dupa scurte popasuri, dintr-un colt al curtii intr-altul, scrutand cerul cu incordate priviri'', pana cand asteptarea i-a fost rasplatita de aparitia ''roiurilor de fluturi si fluturasi in vartej fara odihna'', care ii contureaza certitudinea:''Ii vazusem, nu mai putea fi nicio inselare!''.
In al doilea rand, consider ca micutul este atat de emotionat si de fericit ca asteptarile nu i-au fost inselate, iar zapada incepe sa se astearna, incat simte dorinta de a-i impartasi mamei sale vestea, coplesit de bucurie si de emotie:''Atunci n-am mai putut rezista bucuriei mele '' si cu caciulita si cu umerii imbracati in solzisori de ie, am navalit inauntru''""-Ninge, mama, n-auzi?'', insa aceasta ii sugereaza sa mearga la culcare.
In concluzie,nerabdarea, emotia si bucuria cu care copilul asteapta caderea primilor fulgi de zapada, sunt sentimente firesti,fiind caracteristice oricarui copil incantat de magia iernii.
In opinia mea, nerabdarea si emotia de a vedea cum incep sa cada primii fulgi de nea sunt sentimente firesti si totodata, caracteristice fiecarui copil.
In primul rand, sunt de parere ca nerabdarea se instalase in sufletul lui micut inca din seara de ajun, cand baiatul ,''cu o ingrijorare fara seaman'', se repezea ''dupa scurte popasuri, dintr-un colt al curtii intr-altul, scrutand cerul cu incordate priviri'', pana cand asteptarea i-a fost rasplatita de aparitia ''roiurilor de fluturi si fluturasi in vartej fara odihna'', care ii contureaza certitudinea:''Ii vazusem, nu mai putea fi nicio inselare!''.
In al doilea rand, consider ca micutul este atat de emotionat si de fericit ca asteptarile nu i-au fost inselate, iar zapada incepe sa se astearna, incat simte dorinta de a-i impartasi mamei sale vestea, coplesit de bucurie si de emotie:''Atunci n-am mai putut rezista bucuriei mele '' si cu caciulita si cu umerii imbracati in solzisori de ie, am navalit inauntru''""-Ninge, mama, n-auzi?'', insa aceasta ii sugereaza sa mearga la culcare.
In concluzie,nerabdarea, emotia si bucuria cu care copilul asteapta caderea primilor fulgi de zapada, sunt sentimente firesti,fiind caracteristice oricarui copil incantat de magia iernii.
In opinia mea, textul ilustreaza ideea ca adultii si copiii au viziuni diferite asupra aceluiasi fenomen, varsta fiind cea care schimba sensibilitatea si perceptia. ...........aici vii tu cu 2 argumente, de ex: 1.atitudinea nerabdatoare a copilului + citate : ,,ma repezeam, dupa......dintr-un colt al curtii intr-altul”( img dinamica), 2. caderea primilor fulgi ce declanseaza o bucurie imensa in sufletul copilului: ,,nu-mi venea sa cred ochilor” i de aceea vre sa fie sigur ca nu viseaza: privind multa vreme ...neincrezator” + alte citate dscpre mama, care nu este la fel de impresionata .......iar apoi incheierea: in concluzie, textul are un mesaj foarte puternic, sustinand ideea ca varsta are propria modalitate de raportare la lume si ca orice om trebuie sa-si pastreze o privire vie in fata bucuriilor vietii.