Tot ce incepe trebuie sa se si termine , iar ceea ce este mai frumos isi gaseste un sfarsit mai trist si mai rapid ca altele ..la fel este si in situatia despartirii de domnul nostru diriginte , fata de care avem un respect necontenit si pe care il privim cu o durere in suflet pentru ca stim ca si dansul simte la fel ..simte ca a venit momentul in care trebuie sa ne luam ramas bun ..dar noi avem parte si de o clipa fericita numai la gandul ca am fost ultima lui generatia , pe care , insa , nu a reusit sa o duca la capat ...dar mandria noastra , cea a ultimei generatii , se bazeaza pe faptul ca cele mai clare amintiri vor fi acelea cu noi ..Nici nu imi pot inchipui purul sentiment cand un profesor iesit la pensie , se aseaza pe un scaun , isi aduce numeroasele fotografii de de-a lungul carierei si priveste in trecut ,,,ce moment sublim sa te gandesti .."Ce mici erau , dar oare acum cum arata?Ce fac ?Au reusit in viata ? " ...cea mai frumoasa cariera ..Tin sa-i multumesc domnului meu diriginte pentru frumoasele momente oferite si ii promitem ca nu il vom uita si ca mangaierile noului nostru ' parinte ' nu vor fi la fel ca ale dumnealui ...
Va multumim , veti ramane mereu in sufletele noastre !
Numai bine !
