Şi-i puse mama numele: Făt-Frumos din lacrimă. Şi crescu şi se făcu mare ca brazii codrilor. Creştea într-o lună cât alţii într-un an.
- îl aruncă în sus de despică bolta cerului
- îl aruncă în sus aproape de palatul de nori al lunii
- chiotele despicau bolta cerului
- împărăteasa făcu un fecior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunii.
-Pe drum horea şi doinea, iar buzduganul şi-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale de-o zi. Văile şi munţii se uimeau auzindu-i cântecele, apele-şi ridicau valurile mai sus ca să-l asculte, izvoarele îşi turburau adâncul, ca să-şi azvârle afară undele lor, pentru ca fiecare din unde să-l audă, fiecare din ele să poată cânta ca dânsul când vor şopti văilor şi florilor.
-Mirele-şi puse cămaşă de tort de raze de lună, brâu de mărgăritare
