După părerea mea, familia perfectă nu există. În toate relatiile există tensiuni si conflicte, orgolii si frustrări, greutăti si neîntelegeri, răbufniri, stres. Toate acestea au loc între soti sau între parinti si copii.
În familia ideală, comunicarea este solutia tuturor problemelor. Părintii nu tipă niciodată, totul se rezolvă cu calm, nu există certuri, iar părintii sunt foarte concilianti. Familia perfectă este stabilă, bazată mai ales pe iubire si pe încredere. Este o familie în care domină sinceritatea si în care nu este loc de minciună. Părintii si copiii sunt foarte buni prieteni. Între acestia se stabilesc relatii de colaborare, de socializare si de încredere reciprocă. Membrii unei familii ideale nu au niciun fel de viciu. Părintii sunt un exemplu pentru copii. Părintii perfecti nu vorbesc niciodată urât în fata copiilor. Acestia trebuie să dea dovadă de un comportament excelent si demn de urmat. Trebuie să-si ajute copiii indiferent de problema pe care o au. Trebuie să actioneze cumpănit, si mai ales să nu recurgă la bătaie. Totodată copiii (mă refer la toti copiii, nu neapărat la cei dintr-o familie ideală) au câteva angajamente. Acestia trebuie să le datoreze respect părintilor, să se comporte civilizat cu ei, să aibă un limbaj adecvat, deoarece părintilor le datorează multe lucruri, cel mai important fiind faptul că i-au adus pe lume. Trebuie să nu le ascundă nimic părintilor indiferent cât de gravă ar fi problema. Si mai ales trebuie să-si asume vina pentru unele fapte necugetate, întrucât o greseală recunoscută este pe jumătate iertată.
Putem să ne gândim la familia ideală ca la un puzzle din care nu lipseste nicio piesă
