langa tei
era o noua zi calduroasa iar pretutindeni domnea soarele.
eu impreuna cu prietena mea ce mai buna,elisa am hotarat sa mergem la padure pentru a mai uita putin de caldura nesfarsita.
era foarte cald asa ca am facut mai multe popasuri ,iar la un moment dat ne-am asezat la umbra roacoaroasa a unui tei.
teiul era impodofit cu flori care straluceau in lumina stralucitoare a soarelui .
dupa un timp elisa s-a urcat in tei ca sa culega mai multe flori care aveau un miros imparfumat .
dupa aceea eu i-am spus elisei o poezie,iar aceasta se intitula ''povestea teiului'' a curui autor este mihai Eminescu.
dupa acea zi am ramas cu amitirul fri=umoase pe care nu le vom uita niciodata.
