O fetiţă orfană, crescută pănă atunci de mătuşa ei Dete, este lăsată în grija bunicului, un om ursuz de la munte.Cabana,pajiştea, înalţimile munţilor o atrag pe Heidi, care simte că acolo este adevarata ei casa.Viaţa ei liniştita şi prietenia cu Peter, băiatul care ducea caprele la păşune, sunt tulburate de o călatorie nedorita la Frankfurt.
La familia Sesemann, Heidi este găzduită pentru a ţine companie unei fetiţe infirme, Clara, dar nici oraşul, nici amabilitatea familiei care o găzduia nu pot să-i şteargă amintirile dragi din munţii Elveţiei.
Cu toată dragostea ei, Clara nu-i poate oferi fetiţei din munţi liniştea şi bucuria de acasă. De dor, Heidi devine somnambulă, punându-şi sanatatea în pericol.
De aceea domnul Sesemann îi permite să se întoarcă la bunicul ei, încărcată de daruri pentru toţi cunoscuţii. Cel mai mult se bucură Heidi că poate s-o ajute pe bunica oarbă a lui Peter, pe care o iubea ca şi cum ar fi fost propria ei bunică.
Revederea este emoţionantă, transformându-l pe bătrânul morocănos într-un om plin de optimism şi amabilitate.Medicul din Frankfurt o vizitează pe Heidi, iar apoi îşi anunţă sosirea in locurile fermecate din munţi si Clara, însoţită de bunica ei.
Aerul curat şi hrana sănătoasă o ajută pe fetiţa paralizată să-şi recapete încet puterile, astfel încât Clara îi provoacă tatălui ei, domnul Sesemann, o adevarată surpriză:îi demonstrează că poate să meargă.
