Daniel si Mircea erau impreuna in padure. La un moment dat, Mircea ii atrage atentia prietenului sau. Acesta, onstinctiv, se uita in partea indicata de Mircea. Undeva, in departare, se afla o coliba. Fiind seara, era intuneric. Mircea ii propune lui Daniel sa stea o noapte in acea coliba, fiindca a mai fost acolo si nu s-a intamplat nimic. Acesta din urma fu de acord. S-au instalat incoliba solida si au ramas in ea peste noapte.
Soarele isi revarsa razele palide in coliba prin fereastra micuta. Imediat dupa ce soarele a patruns in incapere, cei doi prieteni se trezesc. Ies din coliba si pornesc spre case. Mircea o ia la fuga, fara a-i spune nimic lui Daniel. Acesta, speriat, se uita inapoi. Spre ei venea un urs. Nemaistiind ce sa faca, Daniel se lasa ca si mort, la pamant. Cu coada ochiului il priveste pe Mircea cum fuge, fara sa-i pese de el. Ursul , apropiindu-se de trupul imobil a lui Daniel cauta un semn de viata din partea acestuia. Din fericire, acesta nu gaseste niciunul. Ursul pleaca dezamagit din preajma copilului. Dupa ce se asigura ca ursul a plecat, Daniel se ridica. Revenindu-si in fire, porneste spre casa. Acum si-a dat seama Daniel ce fel de prieten are. Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste.
