La poalele muntilor, un parau limpede stralucea in lumina soarelui.Nu se auzea nimic, niciun sunet, niciun meget al cerbului nu deranja somnul adanc al padurii.
Privelistea era atat de frumoasa,de parca maini maiestre si-ar fi luat paleta de culori si ar fi pictat-o.
In fata, orizontul era inchis de cele din urma ramuri ale raposilor munti de marna cenusie care se intindeau ca o fasie de fum plumburiu pe zarea cerului.Era atat de rapitoare privelistea incat ai fi zis ca natura iti pune o salba de margaritare pe o tava de smarald sub ochi.
