Mi-a ramas bine intiparita in minte o dupa-amiaza tarzie de primavara, cand natura se falea cu toti pomii in floare, gatita parca pentru o gala anume. Avusesem una din acele zile in care nimic nu pare sa mearga asa cum ai vrea tu, in care pe langa toate problemele deja existente, afli de alte cateva in plus. Am plecat de la birou, indreptandu-ma spre casa, mult prea adancita in ganduri pentru a ma putea bucura cu adevarat de toata frumusetea din jurul meu. Puritatea zambetului unui copil mi-a schimbat insa ce mai ramasese din acea zi obositoare si plina de evenimente si trairi neplacute.
Coborasem din masina si mergeam alene spre bloc, la fel de preocupata de gandurile si problemele mele. Am vazut o fetita care se juca pe langa arbustii ornamentali, plini de flori, plantati de-a lungul aleii. Zburdalnicia si chipul ei luminos mi-au atras atentia. I-am zambit. N-o mai intalnisem insa era genul de copil care te face sa zambesti instantaneu, atunci cand il privesti.
