Dintr-o data cerul se innorase si din ei cazu niste stropi ce-mi alinau sufletul . O ploaie racoroasa de vara ... Ce bine e ! Ma prindea un sentiment ce ma facea sa ies in mijlocul curtii sa dansez in ploaie . Zis si facut , luandu-mi inima-n dinti am iesit afara in ploaia ce-mi racoarea sufletul de arsita ce m-a vegheat toata saptamana . Ma credeam la un concert unde eu eram personajul principal , cel care dansa , iar ploaia facea parte din decorul ce infrumuseta privelistea . Spectatorii erau copacii ce isi miscau frunzele alaturi , datorita vantului ce se plimba printre noi ... ma sustineau la "Marele Concert" . Totul a fost atat de frumos , incat am reusit sa creez o scena proprie , cu idei proprii unde-mi puteam "dezvalui" talentele .
