Pe bolta cerului cenusiu un fulg de nea cade grabit, pe alba intindere. Casele acoperite cu neaua alba ca spuma laptelui, lumineaza peisajul posomarat si singuratic.
Visul alb al iernii se intinde si te cuprinde cu toata forta lui. Deodata liniste drumului este strapunsa de strigatele vesele ale copiilor, vezeli de noul camp de joaca. Batranii stau la porti si admira acel peisaj feeric. Este liniste si pace, toti sunt fericiti, in galagia copiilor. Fiecare zambet de pe fata micutilor, aduceau o raza de soare in viata tuturor.
Dar la fel cum timpul zboara, seara isi intra in drepturi. Isi face simtita prezenta printr-un apus amortit, pictat de mama natura pe imensul cer, un joc de culori calde, ce te prindea in povestea cerului.
