Răspuns:
cameră, urmând a deveni un centru social în zonă. Din punct de vedere juridic, parterul şi primul etaj aparţin Primăriei din Fatih.
Restaurarea:
Clădirile istorice sunt o resursă preţioasă, însă acestea nu pot fi integrate în oraşul contemporan decât dacă noua lor funcţiune este compatibilă cu morfologia şi scara lor. Punerea în va¬loare a bunurilor de patrimoniu afectate de trecerea timpului, aducerea lor la o stare, formă, culoare şi aspect cât mai apropiate de cea iniţială constituie întotdeauna o provocare. Muzeul Cantemir este, din păcate, un exemplu negativ al dificultăţilor şi contra¬dicţiilor cu care se confruntă punerea în valoare a patrimoniului şi reutilizarea acestuia.
Recunoaşterea meritelor lui Di¬mitrie Cantemir prin crearea unui muzeu, a unui centru social şi amenajarea unui spaţiu verde reprezintă o iniţiativă lăudabilă. Până nu demult o ruină, Casa Cantemir este departe de a fi un obiectiv reabilitat cu succes, pe bani europeni. Restaurarea Muzeului Dimitrie Cantemir a costat 200.000 de euro, fără a fi incluse aici cheltuielile amenajării expoziţiei docu¬mentare dedicată principelui român.
Situaţia juridică a clădirii nu a permis izolarea împotriva infiltraţiilor în partea care aparţine Patriarhiei Ortodoxe. Astfel s-a produs inevitabilul. După doar câteva zile de ploaie, procesul de degradare a dat naştere unor fenomene diverse, de la simple alterări cromatice până la reduceri de rezistenţă mecanică, fragmentări sau de¬zintegrări de material.
Semne de întrebare:
Termenul de garanţie a lucrărilor de restaurare este de doi ani, însă proiectul de reabilitare a zonei Fener Balat s-a încheiat, iar fonduri pentru astfel de intervenţii nu sunt disponibile. Este de competenţa Primăriei districtului Fatih, ca proprietar al acestei părţi din clădire, să ia măsurile adecvate. Din păcate, Institutul Cultural Român din Istanbul poate doar să insiste, să aştepte răspunsuri din partea autorităţilor turce şi să spere să nu mai plouă.
Explicație:
a doua parte
