Plecaserăm dis de dimineață spre satul Cucuieții de Mijloc, cu un portbagaj plin cu cărți, să dotăm biblioteca școlii din localitate.
Pe geamul mașinii vedeam păduricea, așezată de-a dreapta drumului, ca un paravan jumatate maron, jumatate verde crud. Primavara se simțea din ce in ce mai aproape. Am urmărit cu privirea trunchiurile copacilor rânduiți ca soldații, drepți și tremurători de suflul vântului.
Am ajuns in sat, oprindu-ne in fața scolii. Era proaspăt renovată, cu acoperiș roșu aprins și cu ferestre mari.
Am fost întâmpinați de un cârd de gâscani, gălăgioși și agresivi, vreo 20-25 la numar.
Georgiana era îmbrăcată într-un treining roșu și a fost luată in primire de 5 gâscani. Cuprinsă de frică, Georgiana a luat-o la fugă, pe uliță satului, strigând ca din gură de șarpe:
- Ajutor! Ajutor! Luați gâscanii de pe mine!
Profesorul care ne însoțea, ne-a ordonat scurt:
- Ajutați-o, nu mai râdeți, hai, fuguța!
Ne-am îndreptat spre Georgiana care acum zbiera disperată, alergând, la propriu, cu un gâscan în fund, care o bătea cu aripile pe picioare.
Ne-am prăpădit de râs, am salvat-o pe Georgiana, într-un final, dar a stat supărată pe noi toată ziua.
