Vesel, mereu pus pe sotii, neatent la ore, dar in acelasi timp sufletist, saritor, inteligent. Asta-i George, prietenul meu.
Prietenia noastra a inceput in clasa a V-a, cand doamna diriginta l-a pus cu mine in banca. Nu l-am placut de la inceput. Slab, desirat, par valvoi, hainele-i stateau ca pe gard....chiar nu era genul meu. Nu-i pasa de aspectul sau fizic si avea abilitatea de-a transforma orice defect in ceva pozitiv. Acest lucru m-a facut sa-l indragesc, devenind astfel de nedespartiti.
La scoala, in timpul liber, in vacante, ne vezi tot timpul impreuna. Firea lui glumeata il scoate intotdeauna din incurcatura. Este sufletul petrecerilor, fara el totul ar fi monoton si trist.
Sper ca prietenia noastra sa fie vesnica si sa nu se incheie atunci cand vom parasi bancile scolii.
