Răspuns:
Cartea si creionul
Intr-o zi, un creion oarecare
Prinde a se mandri, pretinzand ca e mare
Si spune vecinei,o carte-nteleapta:
-Asculta la mine, si baga de seama
Ca eu insusi nu sunt lipsit de vreo faima
Ca-n viata aceasta si-n cea viitoare
Eu sunt, voi ramane far' asemanare
Sunt cel ce ajuta pe om la cuvinte,
Si fara de mine nu se tine minte
Eu stiu chiar de toate sa fac, sa adun
Si litere toate la un loc le pun,
Formand cuvintele ce bine se spun.
-Tovaras, prieten ce-mi esti de o viata
Cuvantul meu drept sa iti fie povata!
Nu lasa mandria si faima ta mare
Sa te impiedice pe a vietii cale
Si sa te trezesti far' de culoare
Caci iata, mandria orbeste pe om,
Si face ca omul intelept si bun
Sa devina-ntepat, si acuma iti spun
Sa iei deci aminte la ceea ce-ti zic
Si fara mandrie, ca sa n-ajungi de nimic!
-Ca bine vorbesti, a mea dulce sora,
Iar sfatul tau bun il voi implini
Nimic nu-i mai rau ca a mea mandrie
Si vreu de acum pana-n vesnicie
Sa fiu mai smerit, cuminte si bun.
Morala este "Mandria orbeste pe om", pe care am sublineat-o
Explicație:
Fabula este opera epică în versuri sau în proză, în care autorul, prin
intermediul personajelor – animale, lucruri, plante – puse în situații
omenești și având trăsături specifice oamenilor, satirizează (critică,
ridiculizează) greșeli și defecte, cu scopul de a le îndrepta.
