Înainte de începerea vacanței, doamna dirigintă ne-a invitat pe toți să mergem împreună la o piesă de teatru. Noi am fost foarte încântați de propunerea făcută și am hotărât să mergem vineri, după amiază.Când am ajuns, doamna dirigintă deja cumpărase biletele și am intrat imediat în sala de spectacol. Sala era mare, cu multe scaune frumoase și roșii, așezate pe rânduri și avea sus o lojă pentru persoanele mai importante. Ne-am așezat în cel de-al doilea rând, iar după câteva clipe de așteptare, luminile s-au stins. Se anunța piesa de teatru "O scrisoare pierdută" scrisă de dramaturgul Ion Luca Caragiale. Scena era decorată întocmai ca în opera dramatică: "La dreapta, în planul din fund o ușă, la stânga altă ușă, în planul din față. În stânga, planul întâi, canapea și un fotoliu", iar personajele au jucat impecabil și m-au impresionat gesturile lor. Cele mai amuzante personaje mi s-au părut Ghiță Pristanda și cetățeanul turmentat. La sfârșitul actului artistic, unul din actori ne-a invitat pe toți copiii pe scenă, spunând: -Sunt încântat că o clasă de copii frumoși și isteți au reprezentat o parte din publicul nostru de astăzi! Vă felicit pentru prezență și această piesă de teatru vă va fi de mare folos!Am fost încântată de sinceritatea actorului, iar această experiență m-a făcut să merg mai des la teatru, alături de prietenii mei, de familie. Și piesa "O scrisoare pierdută" m-a ajutat să înțeleg mult mai bine lecția predată la ora de limba romana.
Poți să alegi o altă piesă de teatru. Acestă compunere este doar un model pe care poți să îl interpretezi cum dorești. Succes
