1) Cei doi împărați au luat măsuri de apararea a cetăților.
2) Măsurile adoptate de împărații Constantin cel Mare și Iustinian aveau ca scop împiedicarea trecerii barbarilor, respectiv siguranța și libertatea romanilor.
3) Documentul (edictul) prin care cei doi împărați (Constantin cel Mare și Licianus) au căzut de acord în ceea ce priveste religia, stabilea:
- Creștinilor li s-a redat libertatea, nemaifiind prigoniți pentru credința lor;
- bisericile si pământurile confiscate creștinilor li se restituiau acestora;
- fiecare era liber să practice religia potrivită convingerilor sale.
Edictul de la Mediolanum a stabilit așadar cultul creștin ca religie legal practicată în întregul Imperiu Roman, bisericile creștine putând deține proprietăți comune sub protecția legii romane, iar creștinii erau văzuți ca un grup religios protejat și având dreptul nestânjenit de a venera pe Dumnezeul lor în interiorul societății romane.
