Spre finalul textului apare afirmația: "... strada era lungă, tăcută și tristă".
Evident că aceasta este o descriere a unei străzi dintr-un oraș oarecare.
S-ar potrivi asociată acestei idei o indiferent care descriere din cartea lui
Italo Calvino, "Orașele invizibile", apărută la Editura Univers, 1979, în
colecția "Romanul Secolului XX". La pagina 27, se poate citi:
"oraș alb, scăldat de razele lunii, cu străzi răsucite ca într-un ghem."
Avem exprimată aceeași idee, de lungă, tăcută tristețe, înfășurată statornic
într-n ghem, ce-ar părea o pală scânteiere a eternității.
Un alt aspect din "REM", aici pretins înșelător, este redat prin expresia :
"în curând ne-am pomenit străbătând un oraș ciudat".
Relația cu "Orașele..." lui Italo Calvino este evident transparentă,
de aceea ar fi poate favorabilă o apropiere de cartea lui Ion Iancu Vale, "Singur în turn", Editura Bibliotheca, 2014, unde, la pagina 54, apare
poezia "Calm nocturn" , din care reținem:
"într-un joc tăcut/ și ciudat/ pământul strunjește.../ osia universului".
Pâcla, aparent subțiată, a locului ciudat, este clar exprimată,
precum picăturile reci de sudoare la finalul unui coșmar pustiitor...
