Primul volum, UCENICIA LUI IONUT, este axat pe formarea oamenilor mariei sale, a acelor viteji in stare sa apere tara in orice imprejurare. În centrul actiunii se afla Ionut, jderul cel mic, insarcinat de domnitor sa-l slujeasca pe Alexandru, fiul sau cel mai mare. El se remarca prin temeritate, sfidand orice pericol.
În peregrinarile prin Tara de Sus, fiul domnitorului se indragosteste de domnita Nasta, care, intre timpeste luata in robie de tatari. Ionut pleaca in cautrea ei, hotarat s-o readuca in tara. Afla ca domnita s-a aruncat in mare pentru a scapa de robie.
Mai apar si alte personaje devotate domnitorului, cum sunt feciorii starostelui vanatorilor, Onorfei si Samoila.
Domnia lui Stefan este o adevarata binefacerepentru tara. Carmuind cu pricepere si strasnicie, Stefan a asigurat nu numai belsugul ci si ordineasi siguranta pe drumurile tarii.
În al doilea volum, IZVORUL ALB, accentul cade pe pregatieile facute, cu chibzuinta, de domnitor din timp de pace pentru intampinarea primejdiilor care pandeau tara.
Caracterul aventuros se regaseste si aici: Jderii, travestiti in negustori de vite, ajung in Polonia salvand pe jupanita Marusca, fiica naturala a domnitorului si iubuta lui Simion, unul din jderi. Actiunea se incheie cu nunta ca urmare a casatoriei lui Simion cu Marusca. Ceremonialul de nunta traditionala este infatisat de autor si cu prilejul casatoriei domnitorului cu o descendenta din familiile imparatilor bizantini, Mario de Mangop.
În al doilea volum, izvorul alb, accentul cade pe pregatieile facute, cu chibzuinta, de domnitor din timp de pace pentru intampinarea primejdiilor care pandeau tara.
Caracterul aventuros se regaseste si aici: Jderii, travestiti in negustori de vite, ajung in Polonia salvand pe jupanita Marusca, fiica naturala a domnitorului si iubuta lui Simion, unul din jderi. Actiunea se incheie cu nunta ca urmare a casatoriei lui Simion cu Marusca. Ceremonialul de nunta traditionala este infatisat de autor si cu prilejul casatoriei domnitorului cu o descendenta din familiile imparatilor bizantini, Mario de Mangop.
n al doilea volum, IZVORUL ALB, accentul cade pe pregatieile facute, cu chibzuinta, de domnitor din timp de pace pentru intampinarea primejdiilor care pandeau tara.
Caracterul aventuros se regaseste si aici: Jderii, travestiti in negustori de vite, ajung in Polonia salvand pe jupanita Marusca, fiica naturala a domnitorului si iubuta lui Simion, unul din jderi. Actiunea se incheie cu nunta ca urmare a casatoriei lui Simion cu Marusca. Ceremonialul de nunta traditionala este infatisat de autor si cu prilejul casatoriei domnitorului cu o descendenta din familiile imparatilor bizantini, Mario de Mangop.
Cel de-al treilea volum, oamenii mariei sale, scote in prim plan batalia de la Podul Înalt din1475, incheiata cu zdrobitoarea biruinta a lui Stefan cel Mare asupra turcilor navalitori.
Strateg si ostean iscusit, Stefan obtine o victorie rasunatoare in fata unui dusman mult mai numeros si mai bine inzestrat tehnic. Oamenii Mariei sale s-au acoperit de glorie, dar cei mai multi au ramas acolo. Printre acestia s-au aflat Manole-Par-Negru, tatal jderilor, comisul Simion si starostele vanatorilor, Caliman. De moartea ostenilor este marcat chiar Stefan. El ii omagiaza pe eroi chiar pe campul de lupta, dar isi afirma hotararea de a continua lupta pentru neatarnare, pentru apararea valorilor crestinatatii.
Arta sadoveniana in evocarea epopeica a lui Stefan cel Mare este unica sub aspectul concordantei dintre realitatea istorica si fictiunea literara. Portretul viteazului si inegalabilului domnitor sta in paralel cu cel al cronicarului, dar insufletit si autentic in contextul virtii frmatatoare:
“Se vorbeste prin sate despre Maria sa ca-i om nu prea mare de stat, insa groaznic cand isi incrunta spranceana. Iar cand vine la o sfanta manastire, n-are de ce se uita groaznic… cand vine la o sfanta manastire, Maria sa trebuie sa se uite blajin in jurul sau. Vede ici un prunc, vede colo o nevasta. Al cui este pruncul acesta? A cui e nevasta asta”?.
Din acest roman epopeic se degaja personalitatea monumentala a domnitorului ca vajnic pastrator si aparator al valorilor strabune, ca exponent al eroismului si al dragostei fata de tara.
Reflectand cu obiectivitate evenimentele dramatice din trecut, Sadoveanu face in acelasi timp elogiul vietii patriarhale, preamarind valorile perene ce au dainuit de-a lungul timpului si au facut sa triumfe, totdeauna, binele si dreptatea.
