Dreptul la opinie şi dreptul la informare
Dreptul la opinie sau libertatea de exprimare este un principiu care susține libertatea unui om sau a unei comunități de a-și exprima opiniile și ideile fără frica unor represalii, cenzuri sau sancțiuni.
Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele sa supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.
În România, libertatea de exprimare este garantată prin Constituție.
Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
Cenzura de orice fel este interzisă. Libertatea presei implică și libertatea de a înființa publicații.Nicio publicație nu poate fi suprimată.
Oricărui cetățean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum și libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil.
Libertatea de exprimare nu trebuie privită în abstract. Dreptul în sine nu este unul care să opereze la infinit ci, conform principiului "Libertatea ta se oprește acolo unde începe a mea", are anumite limite. Pe acestea le găsim chiar în textul Constituției:Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
Astfel, s-a deschis drumul posibilității sancționării acelor persoane care ar abuza de drepturile lor, folosindu-le într-un alt sens decat cel pe care legea îl recunoaște. În speță, atunci cand în numele libertății de exprimare, o persoană urmărește să aducă atingeri imaginii sau reputației unei alte persoane, se încalcă limitele liberei exprimări. Legea română recunoaște un drept numai dacă este exercitat în scopul de a satisface interesele personale, materiale și culturale, în acord cu interesul comunitar, potrivit legii și regulilor de conviețuire socială.
