Răspuns:
Ultima noastră vacanță..... a fost chiar recent dacă stau sa ma gândesc. În a cea săptămână destul de frumoasă stăteam la fereastră și citind o carte sub lumina blândă a ultimilor raze de soare ceva ne mai obișnuit îmi atrage atenția se auzeau zgomote ciudate de afară. Încercam sa ma concentrez asupra cărți mele, dar sunetul era tot mai puternic și la un moment nu se mai auzea nimic speriat, deschid fereastră larg scot capul afară ma uit în stânga nimic, ma uit jos nimic, ma uit sus nimic, ma uit în dreapta un cuib de vrăbii stătea sa cada de pe creanga pe care a fost construit. Puii se afla în el, iar mama vrabie sa agita. Liniștea se lăsase în momentul în care și tatăl vrabie ajunse în ajutorul lor și spre marea mea fericire reușise sa salveze puii, căci cuibul se prăbușise. Am fost un martor speriat, dar și un spectator ce s a bucurat de o frumoasă reușită a frumoaselor zburătoare.
