Răspuns:
În perioada antică atît în Orient, cît şi în Europa au existat diferite etnii. Din punct de vedere lingvistic multitudinea popoarelor din această epocă constituie trei grupuri distincte: popoare mediteraneene, popoare de origine semită, popoare indo-europene. Un loc aparte îl deţineau chinezii, popor ce a dat naştere unei civilizaţii înfloritoare în Extremul Orient.
Popoarele mediteraneene vorbeau limbi neînrudite între ele şi erau deja formate la momentul constituirii civilizaţiei. Se presupune că ele sînt descendente ale populaţiilor neolitice care şi-au perfecţionat tehnicile şi şi-au diferenţiat graiurile evoluînd separat. Ele sînt adesea numite „populaţii mediteraneene vechi”, deoarece se întîlnesc în regiunea Mediteranei – cretanii, egiptenii, sumerienii.
Egiptenii sînt incluşi de savanţi în grupa de popoare hamite, din care fac parte populaţiile berbere din Africa de Nord. Investigaţiile au demonstrat că cea mai veche populaţie sedentară apare în valea Nilului la sfîrşitul mileniului al VI-lea î.Hr. acestea erau triburile din Sahara, deşertul Libiei şi regiunile Etiopiei de astăzi, care fiind atrase de cîmpurile roditoare din văile Nilului s-au stabilit pe teritoriul viitorului Egipt. De notat că există şi teorii privind originea nordică, euro-asiatică, a egiptenilor.
Izolarea văilor Nilului de la est şi vest de pustiu a favorizat contopirea grupurilor etnice şi formarea treptată a poporului egiptean. Nu există o părere unanimă în mediul ştiinţific privind originea limbii egiptene. De exemplu, unii cercetătorii nu exclud existenţa unor asemănări dintre limba egiptenilor şi limbile indo-europene.
Populaţiile semite sînt originare din deşerturile Arabiei. Acolo, timp de secole, semiţii au dus o viaţă nomadă, păstorească, aflîndu-se într-o permanentă mişcare împreună cu turmele lor. Ei au fost atraşi tot mai mult de bogatele pămînturi ale Semilunii fertile şi, infiltrîndu-se progresiv în teritoriul cuprins între Palestina şi Golful Persic, încep să devină sedentari, stabilindu-se cu traiul în Mesopotamia şi Siria la sfîrşitul mileniului al IV-lea şi pe parcursul mileniului al III-lea î.Hr. în partea de nord a Mesopotamiei, începînd cu sfîrşitul mileniului al IV-lea î.Hr., trăiau triburile semitice de păstori. Limba lor se numea akkadiană. Ea avea cîteva dialecte: în Mesopotamia de Sud era răspîndit dialectul babilonian, iar la nord, în partea centrală a văii Tigrului – dialectul asirian. Timp de cîteva secoel semiţii au coexistat cu sumerienii, iar apoi au înaintat spre sud şi la sfîrşitul mileniului al III-lea î.Hr. au ocupat întreaga Mesopotamie. Ca urmare, limba akkadiană a luat treptat locul limbii sumeriene.
La sfîrşitul mileniului al III-lea î.Hr. în Mesopotamia au pătruns triburile semite vestice de păstori, numite amoriţi, iar în a doua jumătate a mileniului al II-lea î.Hr. din Arabia de Nord pătrund în stepa Siriei şi apoi în Mesopotamia de Nord un mare grup de triburi ale arameilor.
Vechii chinezi. Procesele etnice ce s-au derulat în antichitate pe teritoriul Chinei au avut un caracter complex. Culturile formate în mileniile V-IV î.Hr. în bazinul fluviului Huanghe au fost create de populaţii de origine protosinotibetană. O parte a populaţiei de agricultori din bazinul Huanghe a migrat spre cursul mijlociu al rîului, unde a intrat în contact cu triburile locale. În urma acestui proces de interferenţă, în mileniul al II-lea î.Hr. apare comunitatea etnică Yin. Alt grup de protosinotibetani, stabilit mai la vest , a constituit elementul de bază în formarea comunităţii etnice Zhou. În urma interacţiunii dintre comunităţile Yin şi Zhou, în mileniul I î.Hr., în cursul mijlociu al fluviului Huanghe se constituie vechii chinezi.
(un mic search pe google,so hard)
