IMI TREBUIE REZUMAT LA ACEST TEXT Mii de oameni din toată lumea străbat mii de kilometri ca să vadă piramidele şi să pătrundă, cu un fior de evlavie, în interioarele lor vechi de mii de ani. În faţa misterelor matematicii lor ascunse, în faţa puterilor adăpostite de uriașele întretăieri de linii şi planuri, gândul dă înapoi, intimidat. Proporțiile lor ating cerul, au, adică, legături de taină cu legi şi calcule astronomice. Şi te simți puţin mai mândru, în pielea ta de om muritor, când știi că omul muritor a creat o asemenea strivitoare minune. Mii de călători străbat mii de kilometri ca să vadă bolovanii uriași de la Stonehenge, al căror rost nu a fost încă lămurit, ca să descopere templele mayașilor, ale incașilor, ale budiștilor sau ale zeilor greci. Pretutindeni în lume sunt semne ale miracolului şi, în lăcomia lor geografică, în goana lor după neobișnuit sau, de ce nu, după frumos, oamenii sunt gata să-şi riște timpul, banii şi tihna. În vremea asta, chiar lângă ei, la îndemână, așteaptă, liniștită şi modestă, fără puzderie de turiști care să caște gura la ea şi să se pozeze veseli alături de ea, una dintre cele mai mari şi mai inexplicabile minuni create vreodată de mintea omului: cartea. Mai aproape de cer decât orice piramidă, mai misterioasă decât orice construcţie care dăinuie timp de milenii, mai atrăgătoare decât orice sit arheologic. [...] Cartea: concurând, în cursa timpului, cu templul, cu piramida, cu orice construcţie omenească şi câștigând detaşat, fără ca măcar să gâfâie. Victoria ei e tăcută. Asemenea dragostei adevărate, nu se laudă şi nu se umflă de mândrie. Părticică de creier fiind, are puterea celui mai perfecționat computer. Poţi face „exerciții de simulare” în orice realitate virtuală, iar la fiecare reluare a exercițiului descoperi altfel lucrurile. Intri în pielea personajelor ei, eşti rege sau ocnaș, bărbat sau femeie, zeu sau animal, grec sau barbar. Sau eşti doar tu însuți şi te confrunți cu ei toţi. Te poţi îmbăia, în paginile ei, în fântâna tinereții. Sau poţi găsi experienţa bătrâneții atunci când te scalzi încă în apele anilor tineri. Capacitatea de metamorfoză a acestei micromemorii, a acestui stick, este uimitoare. Fiecare om percepe altfel realitatea dintre aceleaşi coperți, fiecare epocă descoperă altceva în unul şi acelaşi op*. Pe de altă parte, şi contrariul îi stă în putere: oricât de diferită e o epocă de alta, poate citi şi înțelege la fel lucrurile din pagina cu semne. Odată deconectat de la creierul autorului, minicomputerul numit carte funcționează oriunde, oricât şi fără consum de curent electric. Nu se învechește şi nu trebuie schimbat la câțiva ani o dată, şi n-are nevoie să fie depanat. Un detaliu tehnic, totuși: trebuie conectat la computerul altui creier uman, cel al cititorului. Nimic din ce-i omenesc nu-i e străin – viaţa, suferința, moartea, dragostea, blestemata foame de aur şi foamea pur şi simplu. Cartea vorbește, plânge, râde, țipă, tace, cântă, șoptește. Pe scurt, face orice. Dar are şi puteri care le depășesc cu mult pe cele omeneşti şi, desigur, pe cele ale omului obişnuit care a scris-o, fie acesta Homer sau Shakespeare, Cervantes sau Balzac, Goethe sau Dostoievski. Schimbă faţa lumii pe neobservate şi păstrează faţa lumii neschimbată. E picătură, dar reflectă cerul. E cer, dar reflectă picătura. Într-o locuință de bloc, de 20 de metri pătrați, încape lumea, cu piramidele, cu Stonehenge, cu templele mayașe şi grecești şi umanul cu ipostazele lui, cu istoria lui, cu creierele lui făcătoare de computere. E, desigur, un miracol. Dar nimeni nu face turism într-o locuință de bloc, ca să vadă, să spunem, o carte dintr-o bibliotecă. ​