Sintagma "sicriele de plumb" reprezintă o metaforă care face parte din elementele funerare, iar termenul "plumb" oferă imaginii morții o greutate mai însemnată decât în mod obișnuit, fiind mai puțin vorba despre o moarte fizică, cât despre o moarte interioară a eului liric.
Sintagma "flori de plumb" este, de asemenea, o metaforă, în acest caz florile reprezentând viața, lumea și frumusețea ei, dar prin adăugarea plumbului în legătură cu acestea se conturează ideea unei vieți apăsătoare, greu de dus sub greutatea metalului.
Sintagma "funerar veștmânt" face parte din elementele funerare, fiind sugerată pregătirea oficială a morții, prin ținuta dedicată acestui moment, având, totodată, și rol cromatic, sugerând tenta neagră a acestui veșmânt, fapt care accentuează tragicul existențial.
Sintagma "aripele de plumb" marchează imposibilitatea înălțării eului liric din lumea obișnuită, anostă în care este condamnat să trăiască, aripile fiind simbolul libertății, dar în relație cu plumbul acestea își pierd scopul inițial și devin mult mai îngreunate de acesta. Astfel, imposibilitatea salvării prin zbor este accentuată de această metaforă.
Sintagma "era vânt" indică singura imagine a mișcării din poezie, rolul acestei sintagme fiind de a marca adierea, vântului care nu iartă, trece peste toate și este de neoprit, răcind și mai mult locul prin care trece.
Sintagma "era frig" conturează simțurile tactile, fiind imaginat un loc friguros în care eul liric își petrece existența amară, tristă, dar fiind mai mult o marcare a morții interioare realizată treptat, treptat, ducându-l pe eul liric din ce în ce mai mult spre indiferență, spre moartea sentimentelor.
╔═════♡
Succes!
╚═════♡
