slecteaza din fragment: (ps:nui lung textul ti se pare)
a) patru substantive :
b) trei adjective:
c) doua verbe :
d) un pronume personal :

Nu-l stiti? Păcat! Dezvoltă imaginaţia, spiritul de observație, simțul culorilor, şi mai ales se poate juca peste tot. Acasă, în tramvai, la școală. Când unul pronunţă o culoare, tu trebuie să-i arăți un obiect în care se găsește acea culoare, și asta rapid, cât numără până la cinci. Altfel, pierzi jocul. E un joc pasionant. Uiți de toate, de profesori , de lecții și, fără exagerare, chiar de recreații. - Verde! - Uite! in panglica mea! - Galben! - in lănţişorul de la gât. - Albastru! - in dunga de la ciorap... - Violet... Violet o dată, violet de două ori, violet de trei ori... - In călimară! Uf! De-abia l-am găsit! Fata răsuflă ușurată. La tablă profesorul desenează harta Africii, iar în clasă nu se aude decât mersul măsurat al creioanelor pe maculatoare... și șoptit, spre uşă: - Maro... Maro unu, maro doi... - La pantoful meu... Nu e maro, dragă, e cafeniu. -E tot una, dragă. Maroul nu e cafeniu? - Nu e dragă. Cafeniul e cum e cafeaua, și maroul, cum e castana. (Jocul culorilor, de Mircea Santimbreanu)​