De vorbă cu toamna
Era weekend, cu o zi înainte stabilisem împreună cu părinții mei că vom merge în pădure, într-o mini excursie.Zis și făcut.Am ajuns în fața păduri și am intrat în ea.Totul era superb! Copaci a căror frunze încep să prindă culori aprinse,pe jos deja începuse să fie un mic covoraș colorat.Mergem ce mergem până văd un trunchi de copac.Era foarte mare!Pariu că și copacul in sine a fost uriaș!Poate chiar gigantic! Așa că am stabilit să luăm masa acolo.Parinții mei au rămas să întindă păturică, să așeze paharele și să pună mâncare pe farfurii.Eu am mers puțin mai în față.Acolo am dat de o fată foarte frumoasă.Avea părul roșcat spre maro, ochii îi avea de o culoare mai închisă.Vede că o analizez și îmi spune:
- Bună, te-ai pierdut?
-Huh?!Ah...nu!
-Atunci ce s-a întâmplat?
-Nimic!Doar că mă plimbam prin pădure și am venit în partea asta
-Mai știi să te întorci?
-Am....nu cred
-Vrei să te ajut ?
Da,dar ce ar fi să ne prezentăm înainte?
-În regulă!Eu sunt toamna,tu cine ești?
-Eu sunt y(numele tău)
-Bine y(numele tău) haide să te duc până la Ilus.
-Ce este Ilus?Sau cine este ?
- Ilus este cel mai mare copac din toată pădurea această...ei bine,a fost...
- Ce s-a întâmplat cu el?
- Au venit niște oameni cu topoare și drujbe și l-au decapitat și după acea l-au luat trunchiul!
-Oh... îmi pare foarte rău pentru el!
-Să schimbăm subiectul!
Și tot vorbind cu tomana, iată că ajunsesem la Ilus.
-Am ajuns!
-Se pare că da!
-Eu bine domnișoara toamnă....trebuie să plec,sper că ne vom mai revedea!
-Și eu sper!
-La revedere domnișoara toamnă!
-La revedere y(numele tău)!
După ce m-am despărțit de domnișoara toamnă am venit lângă părinții mei, le-am povestit tot ce s-a întâmplat.Am mâncat, ne-am mai plimbat puțin și după acea am plecat acasă.A fost o zis minunată!
Sper că te-am ajutat! Succes!
