Răspuns:
Biodiversitate” este denumirea varietății de ecosisteme (capitalul natural), de specii și de gene din lume sau dintr-un anumit habitat. Ea este esențială pentru starea de bine a oamenilor, deoarece oferă servicii care susțin economiile și societățile noastre. De asemenea, biodiversitatea este esențială pentru serviciile ecosistemice – serviciile pe care le furnizează natura –, cum sunt polenizarea, reglarea climei, protecția împotriva inundațiilor, fertilitatea solului și producerea de alimente, combustibili, fibre și medicamente.
În prezent asistăm însă la un declin constant al biodiversității, cu consecințe profunde pentru lumea naturală și pentru starea de bine a oamenilor. Principalele cauze ale acestui declin sunt modificările aduse habitatelor naturale de către sistemele intensive de producție agricolă, de construcții, de carierele de exploatare minieră, de exploatarea excesivă a pădurilor, oceanelor, râurilor, lacurilor și solurilor, de speciile alogene invazive, de poluare și, într-o măsură din ce în ce mai mare, de schimbările climatice globale. Rolul uriaș pe care îl are biodiversitatea în asigurarea durabilității lumii și a vieților noastre face ca declinul ei continuu să fie cu atât mai îngrijorător.
În Europa, activitatea umană a modelat biodiversitatea încă de la răspândirea agriculturii și a creșterii animalelor, cu peste 5 000 de ani în urmă. Însă revoluția agricolă și cea industrială din ultimii 150 de ani au determinat schimbări dramatice și accelerate în ceea ce privește destinația terenurilor, intensificarea agriculturii, urbanizarea și abandonarea terenurilor. La rândul lor, aceste schimbări au dus la dispariția multor practici (de exemplu, a metodelor agricole tradiționale) care contribuiau la menținerea unor spații naturale bogate în biodiversitate.
Nivelul ridicat al consumului pe cap de locuitor și al producției de deșeuri din Europa face ca impactul nostru asupra ecosistemelor să se răsfrângă mult dincolo de suprafața continentului. Stilul de viață european se bazează masiv pe importul de resurse și produse din toată lumea, ceea ce încurajează adesea o exploatare nesustenabilă a resurselor naturale din afara Europei.
Noile obiective mondiale și ale Uniunii Europene de stopare și de inversare a declinului biodiversității până în 2020 sunt ambițioase, iar pentru realizarea lor va fi nevoie de îmbunătățirea modului de aplicare a politicilor, a coordonării între sectoare și a metodelor de gestionare a ecosistemelor, precum și de o înțelegere mai vastă a valorii biodiversității.
Politicile UE în domeniu
Deși s-a recunoscut, la diferite niveluri, faptul că obiectivul de stopare a declinului biodiversității nu a fost încă realizat, stabilirea unui asemenea obiectiv a dus cu siguranță la sensibilizarea publicului larg în această privință. Față de anul 2001, politicile de combatere a declinului biodiversității și indicatorii de evaluare a progreselor s-au îmbunătățit semnificativ.
Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020 va contribui la o mai mare integrare a nevoilor legate de biodiversitate în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor sectoriale. Prin cele șase obiective ale sale, strategia are în vedere natura (obiectivul 1), ecosistemele și refacerea lor (obiectivul 2), utilizarea durabilă a resurselor naturale, terestre și maritime ale Europei prin agricultură, silvicultură și pescuit (obiectivele 3 și 4), problema speciilor alogene (obiectivul 5) și efectele globale ale Uniunii Europene (obiectivul 6). Strategia în domeniul biodiversității pentru 2020 contribuie la realizarea obiectivului privind capitalul natural, stabilit în Al șaptelea program de acțiune pentru mediu până în 2020 (PAM 7), intitulat „O viață bună, în limitele planetei noastre”, care a intrat în vigoare în ianuarie 2014 și care va orienta politica europeană de mediu până în 2020. Ambele documente își extind viziunea pe termen lung până în 2050. ✨
