Răspuns :

Răspuns:

Stăte-am într o seara la geam și ma uitam cum luna zâmbește către mine erau multe stele am început sa le număr,și peste ceva timp când număram stelele începe o ploaie de zici ca ploaia de iarba plânge.

Explicație:

In aceea seara,cu luna plina,am iesit afara și am stat pe iarba inverzita.In câteva momente,a început ploaia.Nu m-am dus ìn casa,deoarece nu voiam.Voiam sa vad luna plina pana dimineata,aveam o dependenta de ea,adică stralucirea ei ma atragea foarte mult.Am simțit cum ploaie de iarba plange.Am simțit și și înțeles de ce.

Nu mereu luna si soarele au cu cine sta,sunt singure de fiecare data.Asa ca ,"ploaia de iarba plange" este aceea propoziție care simte durerea singuritatii.

Este mai lung dar este ok sper sa ti placa!