Răspuns:
Era o noapte de iarna desprinsa parca din povesti. Era atata lumina de la miile de stele incat pasarile vedeau sa zbore ca ziua. Vietuitoarele salbatice ale padurii incremenesc in nemiscare, fermecate de frumusetea de poveste a peisajului. Doar veverita hoinareste ca desucheata.
Acesta e momentul cand, in peisajul incremenit parca, un iepuras o zbughi la joaca. Pierdut in discutia cu propriul sau gand, sperand sa gasesca un prieten sau o prietena cu care sa se joace, a observat intr-un tarziu ca luna nu rasarise inca, dar era o noapte luminoasa.
Mergand pe marginea valcelei, se opri exact in clipa cand luna rasarea. Iepurasul impietri de groaza. Vazu intinzandu-se chiar langa el o aratare cu doua coarne imense. Dar i-a fost de-ajuns o secunda de groaza, ca se destinse si o zbughi, rostogolindu-se si pravalindu-se in vale ca un bulgare. De-abia cand ajunse in stuful iazului, inchise ochii si nu-si mai vazu... umbra.
