Răspuns :
Răspuns:
Într-o zi, stând așa și uitându-mă pe geam, aud o discuție destul de aprinsă între două persoane.
Întorc capul și pe cine credeți că văd? Era dnul predicat verbal și verbul.
- Eu sunt mai important decât tine, spuse verbul.
- Să o crezi tu, eu sunt mai important! răspunse predicatul verbal.
- Cu ce? întrebă verbul
- Eu sunt elementul esențial al comunicării, care, împreună cu subiectul, constituim baza comunicativă a unei propoziții. Eu sunt folosit cel mai frecvent și eu arăt ce face subiectul. Ai înțeles?
- Ce vorbești dle? Știi că datorită importanței mele în comunicare, sunt una dintre cele două părți de vorbire prezente în toate limbile, cealaltă fiind substantivul?
- Auzi, știi ceva, hai să nu ne mai certăm atâta și să mergem să bem un ceai. Ce zici?
- Perfect de acord cu tine!
Si așa au rămas prieteni cei doi.