Schiţa „D-l Goe” este scrisă de I. L. Caragiale. Goe este personajul principal al schiţei deoarece acesta apare în toate momentele subiectuluiliterar.
Acest personaj este caracterizat atât direct cât şi indirect. Din mijloacele indirecte – din limbaj, fapte, comportament şi relaţia cu alte personaje – reiese că Goe este un copil obraznic şi nerespectuos, fapt reieşit din sintagma „- Pe mamiţa n-o pupi? ” „- Pe tine nu vreau! ”.
În toată schiţa se vede că Goe este un copil răsfăţat. Din faptele personajului reiese că acesta nu este decât un copil mofturos, încăpăţânat şi obraznic: „ ce treabă ai tu, urâtule? ”.
Goe este un copil educat greşit „ se spânzură, se strâmbă şi scoate capul pe fereastră” . Băiatul este un personaj lipsit de respect, obraznic, iar limbajul acestuia nu este adecvat vârstei sale „ vedeţi că sunteţi proaste amândouă? ”.
Personajul este caracterizat direct de către autor care-i face un succint portret fizic: costum de marinar, pălărie de paie cu inscripţii franceze şi sub panglică biletul de călătorie.
Celelalte personaje îl caracterizează în mod direct. Mam’mare şi tanti Miţa îl consideră deştept, frumsos şi sensibil: „ -De! n-a învăţat toată lumea carte ca d-ta! ” „ – Nu vezi ce bine-i şade … ” „ simţitor”.
În concluzie, Goe este un copil neastâmpărat şi şiret şi nu ascultă de nimeni.
