În tren.
Era o zi de vara ,dar dimineața aceea era răcoroasă. Eram ajunși cu o ora înainte la gara ca să mergem la mare. Odata ce s-a anunțat sosirea trenului toata lumea se uita pe peron lung spre el.
Cand urcam în vagon treptele mi s -au părut prea înalte. Nu mai fusesem niciodată intr-un tren și aveam puține emoții. Părinții mei mai călătorise,doar eu și bunica mea ce venise cu noi ,nu!. Oamenii păreau relaxați și pornirea când s-a apropiat a venit însoțită de o emoție ciudata , parca era si de teama sau poate de fericire ,nici acum nu prea îmi explic. Bunica mea nu stia sa își ascundă sentimentul de necunoaștere și ma tot întreba:
- "Tu nu simți asa o frica ?".
Eu tot ii răspundeam ca nu dar de fapt și eu simțeam ca da . Vroiam sa o liniștesc pe ea dar eu eram mai agitata (agitat)în sinea mea dar și curioasă(curios). Am schimbat locul la geam cu tatăl meu și mi s-a părut asa interesant ce vedeam!. Câmpuri,oameni,trenul nu se grăbea să ne ducă la mare și nici eu nu mai ma grăbeam sa ajung . Bunica mea în cele din urma a adormit pe scaun și eu tot drumul m -am uitat pe geam ,mai că atipeam dar în același timp tot nu îndrăzneam sa adorm caci eram prea vrăjit (ă) de aceasta experienta. Este foarte frumos sa călătorești cu trenul. Tatal meu fiind un bărbat citit a început sa îmi explice cum se fac sinele ,cum era pe vremuri locomotiva cu aburi ,cum funcționează, insa eu deși îl ascultam ,ochii tot pe geam erau . Mi-a plăcut foarte mult și nu o sa uit niciodată acele emoții. Abia aștept vacanta de vara ca să călătoresc iar cu trenul...
