Răspuns:
Străinul
Eu aveam, străin, mult vin...
Ei plăteau cu bani peşin.
Platon, cel cu-adepţi duium,
povestea despre Fayum,
peste două străzi, la fel,
unicul Aristotel
le spunea la ucenici:
Etica, pentru cei mici,
e-o otravă ucigaşă.
Zice-o scriere mayaşă
cum că-n fiinţa sa străinul
ar ascunde, clandestinul,
ZEUL cel mai vechi şi tainic.
Un bătrân fierbea-ntr-un ceainic
vinul roşu, cristalin,
se-nălţa din el un crin
cu mirosuri grele, dense
sub cupolele imense
ale Templului Elin.
„Cine-o fi solul străin?
Cine-ar putea el să fie?” –
se-ntrebau toţi cei din preajmă.
„O fi prinţ, o fi fantasmă?
O fi cel ce condensează
mersul lumii într-o rază
ce străpunge precum spada
Babilonul şi Elada?”
Dar Bătrânul Mag, şi trist,
cel din urmă Alchimist,
se grăi într-un târziu:
„Domnule, aş vrea să ştiu:
vii din cea Hiperboree
sau din Marea Cerulee?”
„Vin din nesfârşitul Timp
rostul vostru iar să-l schimb.”
