Răspuns:
Grăbeștete încet :
Adică să te grăbești,dar nu așa de repede!
Acum înțelegi?
Coroană?
Răspuns:
Se întâmplă deseori în viaţă să vrei să ajungi repede la destinaţie, la ceea ce îţi doreşti. Mintea alege întotdeauna calea cea mai uşoară, dacă din exteriorul fiinţei există ceva de dorit. Imaginaţia, prin puterea gândului, ajunge repede la ceea ce şi-a dorit. Astfel, dorinţa te pune foarte repede pe acest drum. Fără să te gândeşti – căci mintea are capacitatea de a raţiona, adică de a analiza o viitoare acţiune – acţionezi asemenea şoricelului ce se vâră după caşcaval într-o cursă. Şi asta se numeşte grabă!
Graba în istorie
Întotdeauna istoria poate să te ajute să înveţi din trecut. Pentru asta e nevoie să te aşezi şi să cumpăneşti din trecut fapte care îţi pot clarifica multe aspecte despre grabă.
De la vechi greci există câteva remarci şi întâmplări deosebit de relevante privind graba. Cel supranumit părintele fabulei, Esop (620-560 în. Hr.), spunea că „Lucrurile nu se cumpănesc după repeziciune, ci după desăvârşire”. Herodot (484-425 în. Hr.) spunea că „Graba este mama eşecului” şi „de multe ori cauza nenorocirilor”. Şi Tucidide (460-395 în. Hr.) vorbea în chip elogios la adresa unei bune cumpăniri şi foarte critic la adresa grabei şi a mâniei: „Două sunt lucrurile foarte potrivnice unei înţelepte deliberări: graba şi mânia. Una merge mână-n mână cu nepriceperea, cealaltă cu lipsa de disciplină a minţii şi cu ignoranţa”.
O învăţătură despre cât de nocivă este graba o avem chiar din bătălia de la Termopile (480 în. Hr.) când armata perşilor, mult mai numeroasă, a fost ţinută în frâu de cei trei sute de spartani. Grecii au făcut dovada răbdării şi a cumpănirii chiar dacă şi-au dat viaţa, iar perşii pe cea a grabei şi a lipsei de înţelepciune. Reuşita apărătorilor greci s-a datorat răbdării valorificată în antrenament, echipare corespunzătoare şi folosirea corectă a terenului.
„Lacedemonienii [grecii n.n.] s-au luptat în chip vrednic de a fi pomenit, dovedind că ei se pricep la război, dar că – în schimb – duşmanul nu ştie să lupte. Întorcând spatele, fugeau înghesuindu-se unii în alţii, iar perşii, care-i vedeau fugind, îi urmăreau cu zgomote şi strigăte. Când vrăjmaşul ajungea lângă ei, pe negândite elenii se întorceau să-i înfrunte pe barbari.” (Herodot, Istorii, VII, 208-228)
graba versus rabdare.jpg
Învăţături despre grabă şi răbdare există şi în vremurile mai apropiate. Celebrul dramaturg englez, W. Shakespeare (1564-1615) vorbea despre grabă astfel: „Acţionează cu înţelepciune şi mergi încet. Cei care se grăbesc se împiedică şi cad”. Şi părintele fabulei moderne, Jean de la Fontaine (1621-1695) – criticul moravurilor societăţii franţuzeşti din secolul al XVII-lea – spunea că „răbdarea şi timpul îţi aduc mai multe decât puterea şi pasiunea.” Pe de altă parte, Napoleon Bonaparte (1769-1821), unul dintre cei mai abili strategi ai istoriei moderne, critica graba prin celebra frază „Degeaba alergi, trebuie să porneşti la timp”. Filosoful Lucian Blaga (1895-1961) vorbea despre virtutea răbdării printr-o extraordinară comparaţie a drumului strălucitor al melcului: „De ce nu se grăbeşte melcul? Fiindcă ţine să facă, pretutindeni pe unde trece, un drum de argint.”
Înţelegi acum că toţi vorbesc despre grabă ca despre o experienţă absolut nesăbuită? Vezi că graba este asociată cu lipsa de înţelepciune, de cumpănire, de nepricepere. Ea poate duce la cădere, eşec sau nenorocire. În schimb dacă îţi cultivi răbdarea, adică o iei mai încet, porneşti din timp, analizezi la rece situaţiile care se pot ivi, te vei bucura la final de mult mai multe decât îţi închipuiai!
Fii la fel ca grecii de la Termopile şi cumpăneşte bine. Câteva întrebări simple, un pix şi o foaie de hârtie te poate ajuta să nu cazi pradă proverbului românesc: „Graba strică treaba!”
Graba în Sfintele Scripturi şi în viaţa creştină
cararea imparatiei.jpg
Pentru tine, ca şi creştin este important să descoperi cum era percepută graba şi răbdarea în viaţa poporului Israel şi a primilor creştini.
Prima semnificaţie e legată de graba pământească, a omului ce caută să ajungă imediat la rezultat, la satisfacţia imediată. Un termen sinonim este şi adverbul „repede” care defineşte mai clar acţiunea:
„De ce atâta grabă, ca să-ţi schimbi calea? Vei fi ruşinată de Egipt, aşa cum ai fost ruşinată de Asiria” (Ieremia 2, 36).
„Neştiinţa sufletului nu este bună iar cel ce umblă repede dă greş” (Pilde 19, 2).
„Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie.” (Galateni 1, 6).
:)
