Răspuns:
Columna lui Traian reprezintă cea mai mare sculptură în relief din toată Antichitatea3. Din punct de vedere estetic, Columna lui Traian este înainte de toate o creaţie originală a artei romane în perioada ei de maximă maturitate de la începutul sec. II d.Hr., datorită marei sale unităţi compoziţionale şi omogenitatea basoreliefurilor, prin realismul personajelor reprezentate şi calitatea narativă a scenelor. Valoarea sa în calitate de sursă arheologică şi istorică este inestimabilă, având în vedere faptul că scrierile lui Traian despre războaiele dacice sunt astăzi pierdute. De asemenea basoreliefurile Columnei prezintă detalii importante despre îmbrăcăminte, armament, fortificaţii, harnaşament, şi mai ales despre figurile personajelor. Numeroşi sunt specialiştii moderni care s-au exprimat asupra valorii istorice reale a Columnei lui Traian. Pentru unii, reliefurile reprezintă o cronică destul de exactă a războaielor purtate de către Romani împotriva Dacilor, iar diferitele detalii ne ajută să cunoaştem mai bine aceste evenimente. Pentru alţii, dimpotrivă, Columna nu este decât o reprezentare artistică, de sinteză, cu inevitabile exagerări şi deformări a evenimentelor descrise ; aceşti istorici privesc basoreliefurile cu neîncredere, întrebându-se unde se găseşte limita dintre adevărul istoric şi convenţia artistică. La toate aceste opinii asupra problemei valorii documentare istorice a Columnei lui Traian, ar trebui adăugat caracterul oficial, de « curte » al artiştilor anonimi, al acestui monument important, care îndeplinea oarecum rolul de act politic, de propagandă pentru Imperiul roman şi pentru împăratul Traian. Acest fapt nu permitea artiştilor de a urma în mod exclusiv propriilor lor inspiraţii şi iniţiative, în sensul artistic creativ, şi prin urmare desenatorii şi sculptorii nu puteau prea mult să se îndepărteze de textul lui Traian4. Se admite din ce în ce mai mult printre specialişti că este foarte probabil ca Traian să fi adus cu el în Dacia, în timpul războaielor împotriva Dacilor, desenatori, pictori şi sculptori, pentru a eterniza în acest fel diferitele aspecte şi momente ale războiului şi de asemenea pentru imortalizarea împăratului însuşi. Cum se ştie destul de bine, pentru organizarea armatei romane în timp de război, Traian avea la dispoziţia lui ingineri, constructori, desenatori tehnici, tehnicieni, pentru a construi tabere fortificate, drumuri, poduri, pentru întreţinerea maşinilor de război etc. Şi nu este imposibil ca « echipe » de « reporteri » ai Antichităţii să fi făcut parte în mod « obligatoriu » în armata romană, mai ales cînd ea se găsea pe timp de război5.
