Răspuns :
Salut!
Complement direct
= parte secundară de propoziție;
= arată obiectul asupra căruia se exercită direct acțiunea exprimată de cuvântul determinat;
= determină un verb, o interjecție sau o locuțiune verbală;
Întrebările corespunzătoare : „pe cine?” „ce?”
Poate fi exprimat prin:
1) substantiv
- L-am văzut pe Mihai.
pe Mihai = complement direct;
2) pronume
- L-am văzut.
l = clitic pronominal, funcție sintactică de complement direct;
3) verb la mod nepersonal
- Am de citit.
de citit = verb la modul supin, funcție sintactică de complement direct;
4) numeral
- Pe al doilea l-am văzut.
pe al doilea = complement direct exprimat prin numeral ordinal;
Completiva directă, constituie, în frază, o realizare prepozițională a complementului direct.
Am văzut¹/ (că) a nins²/.
- P¹ - propoziție principală;
- P² - propoziție subordonată completivă directă ( că - conjuncție subordonatoare)
Între P¹ și P¹ se realizează raport de subordonare.