Răspuns:
Într-o zi ca oricare alta ma plimbam pe poteca, care ducea spre poiana. Dar, un moment de neatenție a fost de ajuns sa ma facă sa ma rătăcesc. Ma uit confuz in jur, și ceea ce vad parca era luat dintr-un basm. Copaci ca de ametist, mai mari ca blocurile, flori albastre ca oceanul, care cantau in cor, și cristale rupte din soare și din stele. Totul era mirific, parca trăiam un vis. Dar, deodată deschid ochii speriat, și ma regăsesc sub teiul falnic sub care am adormit din cauza miresmii.
