Răspuns :
Demult, a fost un împărat căruia cel mai mult îi plăcea să se îmbrace cu haine noi. Nici nu mai făcea altceva. De câte ori întreba cineva ce face, răspunsul era că se îmbracă cu hainele noi ale imparatului.
Odată, au venit în oraşul împăratului doi pehlivani, doi escroci. Spuneau că ştiu să facă o ţesătură nemaivăzut de frumoasă. Ea avea şi însuşirea minunată de a îi da de gol pe proşti şi pe cei nepotriviţi în slujba lor, fiindcă aceştia, chipurile, nu puteau să o vadă.
Împăratul a aflat de ţesătura fermecată şi imediat le-a dat o mulţime de bani ca să-i facă ţesătura minunată. Cei doi şmecheri au înjghebat două războaie de ţesut, au cerut mătasea cea mai subţire şi fir de aur şi s-au prefăcut că ţes, zi şi noapte.
După o vreme împăratul îl trimise pe sfetnicul său cel bătrân să vadă ce lucru au făcut cei doi. Sfetnicul se duse şi nu văzu nimic, dar tăcu. Pehlivanii lăudau culorile şi desenul ţesăturii, iar sfetnicul spunea ca ei. În sinea lui era uimit, fiindcă crezuse toată viaţa că e deştept şi că e bun pentru slujba lui.
Sfetnicul se duse la împărat şi îi spuse ce frumoasă e ţesătura. Peste câtva timp împăratul trimise alt sfetnic, care păţi ca primul. Apoi, împăratul îi luă pe cei doi sfetnici şi pe alţii şi se duse să vadă cu ochii lui.
Împăratul nu văzu nimic, dar ca să nu spună lumea că e prost şi nu e bun pentru slujba lui, lăudă grozav ţesătura şi le dădu şarlatanilor câte o decoraţie. Apoi ceru să îi facă haine din ţesătura aceea pentru serbarea ce avea să aibă loc peste câteva zile. Şmecherii s-au apucat de treabă, s-au făcut că iau ţesătura din stative, au măsurat şi au tăiat cu foarfeca în gol, apoi au cusut cu ace fără aţă hainele noi ale împăratului.
În ziua serbării, împăratul s-a dus la cei doi escroci. Aceştia i-au spus să se dezbrace, ca să îi pună hainele cele noi. S-au prefăcut că îi pun pantalonii şi haina şi mantia, sucindu-l în faţa oglinzii să îi arate ce bine îi vin. Cei care erau de faţă se minunau de zor ce bine îi vin hainele, deşi nu vedea niciunul nici o haină.
Împăratul ieşi afară şi se aşeză sub baldachin. Porniră şi toată lumea admira hainele noi ale împăratului şi se minuna ce bine îi vin, fiindcă niciunul nu voia să ştie ceilalţi că e prost şi nepotrivit în slujbă.
Deodată un copil spuse că împăratul e dezbrăcat. Tatăl copilului le spuse în şoaptă şi celorlalţi. În curând tot poporul strigă că împăratul e dezbrăcat.
Împăratul auzi şi îşi dădu seama că poporul are dreptate. Se gândi însă că nu mai poate da înapoi şi merse mai departe în pielea goală, iar curtenii după el, ţinând trena mantiei care nu exista, de la hainele noi ale împăratului .
Explicație:
Demult, a fost un împărat căruia cel mai mult îi plăcea să se îmbrace cu haine noi. Nici nu mai făcea altceva. De câte ori întreba cineva ce face, răspunsul era că se îmbracă cu hainele noi ale imparatului.
Odată, au venit în oraşul împăratului doi pehlivani, doi escroci. Spuneau că ştiu să facă o ţesătură nemaivăzut de frumoasă. Ea avea şi însuşirea minunată de a îi da de gol pe proşti şi pe cei nepotriviţi în slujba lor, fiindcă aceştia, chipurile, nu puteau să o vadă.
Împăratul a aflat de ţesătura fermecată şi imediat le-a dat o mulţime de bani ca să-i facă ţesătura minunată. Cei doi şmecheri au înjghebat două războaie de ţesut, au cerut mătasea cea mai subţire şi fir de aur şi s-au prefăcut că ţes, zi şi noapte.
După o vreme împăratul îl trimise pe sfetnicul său cel bătrân să vadă ce lucru au făcut cei doi. Sfetnicul se duse şi nu văzu nimic, dar tăcu. Pehlivanii lăudau culorile şi desenul ţesăturii, iar sfetnicul spunea ca ei. În sinea lui era uimit, fiindcă crezuse toată viaţa că e deştept şi că e bun pentru slujba lui.
Sfetnicul se duse la împărat şi îi spuse ce frumoasă e ţesătura. Peste câtva timp împăratul trimise alt sfetnic, care păţi ca primul. Apoi, împăratul îi luă pe cei doi sfetnici şi pe alţii şi se duse să vadă cu ochii lui.
Împăratul nu văzu nimic, dar ca să nu spună lumea că e prost şi nu e bun pentru slujba lui, lăudă grozav ţesătura şi le dădu şarlatanilor câte o decoraţie. Apoi ceru să îi facă haine din ţesătura aceea pentru serbarea ce avea să aibă loc peste câteva zile. Şmecherii s-au apucat de treabă, s-au făcut că iau ţesătura din stative, au măsurat şi au tăiat cu foarfeca în gol, apoi au cusut cu ace fără aţă hainele noi ale împăratului.
În ziua serbării, împăratul s-a dus la cei doi escroci. Aceştia i-au spus să se dezbrace, ca să îi pună hainele cele noi. S-au prefăcut că îi pun pantalonii şi haina şi mantia, sucindu-l în faţa oglinzii să îi arate ce bine îi vin. Cei care erau de faţă se minunau de zor ce bine îi vin hainele, deşi nu vedea niciunul nici o haină.
Împăratul ieşi afară şi se aşeză sub baldachin. Porniră şi toată lumea admira hainele noi ale împăratului şi se minuna ce bine îi vin, fiindcă niciunul nu voia să ştie ceilalţi că e prost şi nepotrivit în slujbă.
Deodată un copil spuse că împăratul e dezbrăcat. Tatăl copilului le spuse în şoaptă şi celorlalţi. În curând tot poporul strigă că împăratul e dezbrăcat.
Împăratul auzi şi îşi dădu seama că poporul are dreptate. Se gândi însă că nu mai poate da înapoi şi merse mai departe în pielea goală, iar curtenii după el, ţinând trena mantiei care nu exista, de la hainele noi ale împăratului