Precizează, într-un enunț asertiv, scopul pentru care a fost compusă povestea citată.Imaginează-ți următoarea situație.

Ioana este elevă în clasa a VIII-a și are o soră în clasa a V-a, care trebuie să învețe la biologie. Ca să o ajute, Ioana s-a gândit să pună cunoștințele sub forma unei povești. Ea a considerat că astfel o va ajuta să-și amintească mai bine cunoștințele și să aplice strategia și la alte discipline.

Sfârșitul prematur al unei frunze de fasole


A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti și nici de vrejul lui Jack nu s-ar vorbi.

A fost odată un pui de vânt neastâmpărat, care a furat dintr-o fermă un bob de fasole și l-a dus într-un oraș, în apropierea uneia dintre cele 33 de fabrici. S-a găsit, printre kilometrii de beton ai orașului, cu chiu, cu vai, o fărâmă de sol primitor care i-a dat bobului nostru găzduire. Și ce cald și bine era acolo! Și nu avea nicio grijă; o mulțime de perișori* absorbanți se ocupau cu multă responsabilitate de seva pentru fiecare celulă. Cine ar fi aplecat urechea către pământ ar fi auzit un râset subțirel. Îl gâdilau perișorii rădăcinii. Din fericire, cum aceștia erau doar rădăcini secundare, erau cu ușurință puși la punct de rădăcina principală.

Dar, într-o zi, veni vremea ca bobul nostru să iasă-n lume. Celulele îi dăduseră destulă sevă cât să ajungă tulpină. Își luă rămas-bun de la rădăcină, se agăță de un nod și se prinse de tulpină. Planta încercă să-și găsească un loc stabil, căci rădăcinile o cam dezorientau. Ceea ce o ajuta foarte tare să-și țină echilibrul era mândria de a-și îndeplini sarcina: hrănirea întregii plante. Într-adevăr, niciun firicel de apă și nicio fărâmă de dioxid de carbon nu avea să-i scape.

Zilele treceau frumos, dimineața se trezea și începea lucrul, apoi seara se odihnea. Până într-o zi, când se trezi din somn la ora obișnuită, fără să vadă însă lumina soarelui. La început crezu că-i tot noapte. Apoi înțelese. La fabrica din apropiere apăruse o defecțiune gravă. Filtrele nu mai funcționau și smogul ca o perdea groasă, cenușie invadase orașul. Soarele nu se mai vedea. Lipsită de lumină, frunza dădu alarma. Stomatele** s-au oprit din drumul lor. Ca niciodată, s-a întrerupt legătura dintre pământ și soare. Un țesut anunță apropierea falimentului: se încerca un împrumut bancar de „sevă elaborată”. Rădăcina și tulpina au trimis un ajutor de urgență.

Fasole
Pentru o clipă, frunza respiră ușurată. Dar soarele devenise deja neputincios, ca un orb fără baston. Întunericul se înstăpânise. Jocul acesta ciudat frunza nu-l cunoștea. Nu existau reguli, așa că a ieșit învinsă din joc, iar eu am încălecat pe-un iepure șchiop.

După ce a spus povestea, Ioana a început să-i pună întrebări surorii sale. Le regăsești și tu sub forma unui test pe care te invităm să-l rezolvi.Pls​