Cred ca aceasta poveste este minunata.E una dintre preferatele mele.Imi place mult intelepciunea fetei mici.Si drept si_a "pedepsit" tatal.Ma bucur ca el a iertat_o si ca ea a avut o viata fericita alaturi de print!
Parerea mea despre acesta poveste minunata este ca fata cea mica nu a zis ca il iubeste pe tatăl sau ca mierea sau zahărul ci ca sarea in bucate.Tatăl ei a luat asta in nume de rău dar de fapt era cel mai frumos lucru pe care putea sa il spună cineva.Dar intr-un final,tatăl fetei si-a dat seama ce inseamna cuvintele spuse de fetita , si familia s-a reunit si au trăit pana la adânci bătrânețe.
