17.03.3021
Dragă jurnalule,
Nu o să-ți vină să crezi ce mi s-a întâmplat!
În timp ce mergeam pe drumul meu spre parcul natural din inima padurii, admiram florile,cantam împreună cu păsările,ascultam sunetul fin al pârâului de lângă potecă și priveam cerul senin din ziua aceea de sâmbătă, când, dintr-o data, văd un han mare și impunător care se arata în fata mea.
Hanul avea obloane mari, de lemn vopsit cu o culoare inchisa,naturala,plăcută de verde, o măsuță cu doua scaune din butuci se vedeau pe gazonul din fata hanului. Niste pitici zambitori de gradina erau asezati langa gardul mare care se intindea pana in fata potecii.Eram foarte încântată de tot ceea ce vedeam! În fata ușii a ieșit o femeie scunda,plinuță, care avea un sort pătat de faina și un coc deranjat în vârful capului. Am salutat și m-am apropiat de dânsa. M-a invitat înăuntru și mi-a spus ca soțul ei avea sa se întoarcă curând de la adunat de lemne. Am decis sa rămân peste noapte la han.
Până ce soțul femeii a ajuns, am mâncat gogoși proaspete și am palavragit cu femeia mica de statura și simpatica.Sotul acesteia era la fel de amabil. Am luat masa de seara împreună,apoi m-au condus într-un dormitor superb:avea perdele crem, o pătură în aceeași nuanță și așternuturi albe, dulapuri vechi, dar încărcate cu amintire neprețuite, o noptiera micuța se găsea lângă patul de o persoana. Podele scârțâitul, parca formând un cântec armonios. Am adormit ascultând greierii ascunși în întunecimea tufisurilor.
În dimineața următoare, am luat micul dejun alături de cei doi soți, am vorbit și am povestit, mi-am luat rămas-bun și apoi mi-am continuat drumul.
A fost o experienta minunata,urmata de frumusețea parcului din mijlocul pădurii!
O sa îți scriu curând, dragul meu jurnal!
Ioana
