Răspuns:
În prima jumătate a secolului al XX-lea au fost adoptate în România următoarele legi fundamentale: Constituţia din 1923, cea din 1938 şi cea din 1948.
Explicație:
Necesitatea adoptării Constituţiei din 1923 a fost determinată de schimbările din primele decenii ale secolului al XX-lea, respectiv de făurirea statului naţional unitar român, de unirea Basarabiei (27 martie 1918), a Bucovinei (15/28 noiembrie 1918) şi a Transilvaniei (1 decembrie 1918) cu România. Înfăptuirea României Mari reclama unificarea organizării de stat şi a legislaţiei, care avea să favorizeze progresul întregii naţiuni.
Adoptarea Constituţiei din 1938 a fost determinată de dorinţa regelui Carol al II-lea de a institui un regim de guvernare personală, în contextul crizei apărute în urma alegerilor din 1937 (niciun partid politic nu obţinuse 40% din voturi pentru a primi prima electorală, adică posibilitatea de a forma guvernul).
Ultima dintre constituţii, cea din 1948, a fost adoptată în condiţiile sfârşitului celui de-al Doilea Război Mondial, a ocupării ţării de către sovietici , a cuceririi puterii politice de către comunişti şi a înlăturării monarhiei.
