„Se purtă război mare până ce birui primăvara. Norii grei şi
întunecați se pierdură spre miazănoapte. Pe cerul curat umbla
soarele cel tânăr.
Nicu şi Ana deschiseră portița grădinii. Apăru un covor nesfârşit
de floricele galbene.
- A înflorit păpădia! se miră Nicu.
- Au noroc albinele cu florile de păpădie, că altele încă nu au
înflorit, răspunse Ana.
- Adună miere?
Adună, că nu mai au în stupi. Zicea mama că a ţinut iarna
prea mult.
Nicu se duse în casă. Ana privea covorul auriu de flori şi
plimbarea albinelor."
(după lon Agârbiceanu, Păpădia)
Povesteste textul in maxim sase enunturi