Răspuns:
Tabloul întâi
Este o poveste fantastică de dragoste, pentru că se manifestă între două fiinţe care aparţin a două lumi diferite, cea terestră şi cea cosmică. Planul universal- cosmic, Luceafărul, se întrepătrunde cu planul uman–terestru, fata de împărat .Legătura dintre cele două lumi se face prin intermediul ferestrei, singurul spaţiu de comunicare, iar întâlnirea celor doi are loc în oglindă ca spaţiu de reflexie şi prin intermediul visului. Chemarea Luceafărului de către fată e patetică, încărcată de dorinţă şi de forţă magică: ,,Cobori în jos, Luceafăr blând/ Alunecând pe o rază/ Pătrunde-n casă şi-n gând / Şi viaţa-mi luminează!”.Luceafărul se întruchipează în înger, ca fiu al cerului şi al mării. Acesta o cheamă pe fată în lumea lui, oferindu-i statul de stăpână, însă ea îl refuză, simţindu-l ,,străin la vorbă şi la port.” Antitezele ,,căci eu sunt vie, tu eşti mort “ demonstrează că cei doi îndrăgostiţi aparţin a două lumi diferite, viaţa veşnică şi iminenţa morţii. După trei zile şi trei nopţi, ca în basme, fata îi adresează aceeaşi chemare şi el se întrupează în demon, născut din soare şi din noapte, din nou o cheamă pe aceasta şi îi spune că va fi cea mai strălucitoare stea. Fata îl refuză, deşi frumuseatea lui o impresionează puternic. Ea nu poate accede la lumea lui, nu-l poate înţelege, de aceea, îi cere să devină el muritor, să coboare el în lumea ei. Astfel, Luceafărul pleacă spre Demiurg pentru a-i cere dezlegare la nemurire: ,,S-a rupt din locul lui de sus / Pierind mai multe zile “.
