Dar pentru mam
Violeta-i necăjită,
Ziua mamei va veni,
Iar ea nu e hotărâtă
Ce dar i va oferi.
Dăruiește-mă pe mine! !
Se aude subțirel
Și timid un glas ce vine
Dintr-un ghiveci mititel.
Sora ei cea mijlocie
Are aceeași întrebare:
Celei care i-a dat viaţă,
Orăsfaţă şi-o mângâie,
Ce cadou să-i facă, oare,
Să-i aducă bucurie?
O narcisă parfumată,
Galbenă de gelozie,
Într-o vază aşezată,
Cu o voce înfundată,
Spune:,,Să mă dai
pe
mine!"
Brânduşa, sora cea mică,
Stă-n grădină, puțin tristă,
Căci, nici ea, a treia fiică,
Nu are nimic
pe
listă.
Mamei sale iubitoare
Ce-ar putea ea dărui?
„Sunt cea mai frumoasă floare!"
Răspunsul, pe loc, veni
Dintr-un petic de zăpadă
Rămas singur în ogradă.​