Trecuse o lună. Alături de Ghorghiță, am plecat înspre locul acela. Când am ajuns, am observat patru pui mici și golași, neajutorați și dulci. Puii ciripeau plini de viață. Erau simpatici și pitici, semănnd cu patru ființe neajutorate, dar frumoase.
După un timp, întorși la locul faptei, puii erau mărișori. Le crescuseră penele, ciripeau mai voios, și erau mai siguri în mișcări. Curând, cu dibăcie, ne-am apropiat de frumoasele păsărele. Prietenoși și atenți, le-am întins un pumn de grăunțe. Acestea, întâi pline de precauție, apoi cu siguranță pe ele, au ciugulit conținutul din palma noastră. Am observat că nu le mai era frică de noi. Deveniserăm prieteni!
Sper că te-am ajutat!
